PLANSETUL COPILULUI (scris de psiholog Rodica Incze)

Pentru fiecare dintre noi, parintii, a avea un copil este o mare provorare care incepe cu primul strigat al copilului atunci cand acesta vine pe lume. Mesajul copilului in acel moment este clar pentru toti si pentru noi o mare bucurie. Insa cu trecerea lunilor copilul transmite zi si noapte mesaje catre parintii lui prin plans. Copilul mic plange pentru ca ii este foame, este murdar, ii este frig sau cald, il doare burtica, etc. Pentru mame este mereu o provocare sa descifreze mesajul din spatele plansului micului print/printesa. Inca din primele luni de viata parintii se pot ajuta pe ei si isi pot ajuta copilul daca invata sa observe starile comportamentale, sa le deosebeasca si sa descopere care este de fiecare data reactia adecvata. In primele trei-sase luni de viata, copiii, prin urletele lor, provoaca dezorientare si duc la epuizare. In aceasta perioada de timp tipatul este un semnal pe care copii nu il pot regla. Insă ei au o mare capacitate de invatare si isi schimba modul in care isi folosesc plansul, atunci cand trec in a doua jumatate a primului an de viata. Se poate observa ca anumiti copii plang in a doua jumatate a primului an numai scurt si apoi asteapta o reactie din partea mamei sau a tatalui lor. Ei au invatat in primele luni ale vietii lor că intotdeauna aparea cineva care reactiona la plansul lor. Datorita acestei experiente de viata datatoare de incredere, li s-a dezvoltat nadejdea ca va fi si pe viitor la fel, asa ca isi vor folosi plansul cu mai multa economie. Plansul s-a transformat intr-o scurta „atentionare”. In masura in care se dezvolta intelegerea verbala pentru reactiile parintilor, vor fii acum si tot mai des in stare sa astepte putin si sa „atentioneze" chiar verbal.
articolul anterior– "Stiluri parentale"	"Plansetul copilului"– pagina urmatoare

Termeni de utilizare

© 2009 - Rodica Incze - psiholog Brasov

Site creat de